Judecă oamenii după fapte!
Tema lecției
Stereotipurile sunt convingeri, credințe sau idei fixe pe care oamenii le au despre trăsăturile și/sau comportamentele tuturor membrilor unui grup social, fără a lua în considerare diferențele individuale.
Stereotipurile pot fi pozitive sau negative și sunt lipsite de fundament. Ele ni se transmit din familie, de la prieteni, de la școală, de pe internet și din mass-media.
Prejudecățile sunt idei preconcepute, adesea eronate, pe care și le face cineva despre un lucru sau despre o persoană, fără să cunoască direct faptele acesteia.
Prejudecățile se formează pe baza stereotipurilor și ne influențează comportamentul:
| Stereotipul | Prejudecata |
|---|---|
| ideea fixă pe care o avem despre ceva sau despre cineva | modul de a ne comporta sub influența stereotipului |
| Femeile nu conduc mașini la fel de bine ca bărbații. | Nu mă urc într-un tramvai condus de o femeie. |
A discrimina înseamnă a respinge pe cineva, a-l jigni, a-l nedreptăți pentru că aparține unui grup față de care avem prejudecăți.
Prejudecățile pot duce la discriminare, furie, violență, frică, dezgust și intoleranță.
Persuasiunea este acțiunea, darul sau puterea de a convinge pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru, folosind argumente logice și reale.
Când vrem să convingem, folosim un limbaj persuasiv: formulăm pe cât posibil afirmații pozitive, fără negația „nu”, și înlocuim cuvintele care l-ar putea deranja pe celălalt. De exemplu: Nu înțeleg ce vrei să spui! (formulare nepotrivită); Te rog să repeți pentru a înțelege mai bine! (limbaj persuasiv).
Când vrem să convingem pe cineva urmărind doar câștigul nostru, fără să ne intereseze persoana, este manipulare, nu persuasiune.
Un coleg trage bilețelul și joacă rolul celui cu prejudecata.
Grupa pregătește două-trei argumente, cu limbaj persuasiv.
Pe rând, în fața clasei. Cel cu bilețelul spune ce l-a convins și iese din rol.
De ce prejudecata de pe bilețel nu are bază în realitate?
| 1. Stereotip sau prejudecată? | S / P |
|---|---|
| Fetele sunt mai sensibile. | S |
| Nu plâng, pentru că ar însemna că sunt slab. | P |
| Nu-l aleg în echipa de baschet pe colegul cel mai scund: sigur pierdem. | P |
| Elevii care învață foarte bine sunt tocilari. | S |
| Scrisul tuturor medicilor este indescifrabil. | S |
| Nu mă așez lângă colegul cu ochelari: sigur e plictisitor. | P |
| Nu o întreb pe bunica despre telefon: bătrânii nu se pricep la tehnologie. | P |
| Fetele poartă haine roz, băieții poartă haine albastre. | S |
| 2. Potrivită pentru limbajul persuasiv? | DA / NU |
|---|---|
| Îmi dau seama ce simți… | DA |
| Nu mă interesează ce spui! | NU |
| Ești prea mic ca să înțelegi! | NU |
| Poți să alegi… | DA |
| Cum te-ai fi simțit în locul meu? | DA |
| Taci și ascultă! | NU |
| Iar n-ai înțeles nimic! | NU |
| Doresc să mă crezi… | DA |
În 1968, Jane Elliott, învățătoare într-un orășel din statul Iowa (SUA), și-a împărțit elevii de clasa a III-a după culoarea ochilor: într-o zi, cei cu ochi albaștri au fost declarați „mai buni”; a doua zi, cei cu ochi căprui. În câteva ore, copiii „mai buni” au devenit autoritari, iar ceilalți au lucrat mai prost decât de obicei.
Gândește-te: ce arată experimentul despre puterea unei etichete?
Educație socială (Gândire critică și drepturile copilului), clasa a V-a.
Întoarce telefonul: ecranul lecției se vede bine pe orizontală.